Zona turistica

Maramures, parte a Romaniei care se mai supune inca unor legi arhaice, este una din zonele cele mai vizitate din Romania. Zona Maramuresului are o atat de bogata oferta turistica, incat singurul lucru care nu este disponibil in limitele acesteia este marea. In rest, regiunea acopera totul, de la excursii pe munte si sporturi extreme la turism cultural si religios.

Bisericile din Lemn din Maramures sint exemple remarcabile de arhitectura ortodoxa foarte bine conservata cu influente ortodoxe si gotice.

Sunt expresii exceptionale ale mostenirii culturale ale acestei minunate arii muntoase din nordul Romaniei si din acest motiv 8 din aceste biserici au fost incluse in Patrimoniul Mondial Al UNESCO in 1999.

Cele mai cunoscute biserici:

Sfantul lacas al Manastirii Barsana apropie, o data mai mult, Valea Izei de Dumnezeu. Trecand pe sub o frumoasa poarta maramureseana, se rasuceste in sus aleea care duce lin spre manastire; intrarea se face pe sub semetul Turn - clopotnita, dincolo de care, pe partea dreapta, biserica tasneste mladioasa spre cer - pana nu demult, cea mai inalta biserica de lemn din lume. De la biserica porneste aleea pietruita si strajuita de flori ce duce spre Staretie, constructie supraetajata de o cuceritoare fantezie arhitectonica, remarcabila transpunere creatoare a stilului maramuresean al bisericilor de lemn.

Printre valoroasele monumente bisericeşti şi de artă religioasă, care atrag admiraţia şi preţuirea vizitatorilor din ţară şi de peste hotare, un loc de frunte îl ocupă şi Mănăstirea „Sfânta Ana” - Rohia, din „Ţara Lapuşului”, judeţul Maramureş. Aşezată într-un cadru pitoresc, pe coama unui deal, în mijlocul unei păduri de fag şi de stejar, Mănăstirea Rohia constituie locul privilegiat al căutătorilor de linişte şi reconfortare sufletească, al iubitorilor de frumos artistic şi natural.

Situata in localitatea Budesti,jud.Maramures , manastirea Budesti este un schit de calugari aflat in mijlocul padurii de brad in locul numit Rosia.Pentru a ajunge la ea se merge pe drum de tara care porneste din centrul comunei , parcurgand un peisaj "parca rupt din rai".Oriunde te uiti,de-a lungul drumului, vezi padure de brad,izvoare de apa cristalina curgind de-a lungul drumului,dealuri,caprioare si alte anumale salbatice .

Manastire de calugari reinfiintata in 1993 cu hramul "Acoperamantul Maicii Domnului"

Zi de pelerinaj: 1 octombrie

Locatie: sat. Boiereni, component al orasului Tg. Lapus, 13 km sud  de Tg. Lapus si 31 km nord de Dej (prin drumul Magoaja – Caseiu – Dej );

Manastirea Boiereni mentionata pentru prima data in sec. XVIII a fost distrusa de generalul Bucov

Biserica actuala construita inaite 1989, pe locul celei vechi, din lemn, pe temelie de piatra de preotul Emil Man si de credinciosii satului Boiereni; stavropighie a manastirii Rohia, ctitora a unor case cu paraclis si a chiliilor pentru vietuitori .

In localitatea Peri, la mica departare de comuna Sapanta, a existat o importanta manastire ctitorie a dinastiei voievodale a Dragosestilor. Mai inainte insa ca Sas Voda si fii sai, Balcu si Drag, sa intemeieze la Peri prima manastire din Maramures, luase fiinta aici o mica sihastrie aflata in grija inaintasilor lui Dragos Voda cu hramul "Sfantul Arhanghel Mihail" protectorul acestei familii. Voievozii Balcu si Drag, nepotii lui Dragos, au daruit manastirii bunuri si terenuri si au ridicat o biserica din piatra iar in 13 august 1391, la cererea lor, manastirea e ridicata la rangul de Stavropighie Patriarhala cu drept de jurisdictie asupra bisericilor din opt tinuturi

Pe Valea Izvorului Negru, langa Moisei, o manastire cu hramul Sf. Nascatoare de Dumnezeu Maria, a fost fondata la 1672 in prezenta Mitropolitului Transilvaniei Sava Brancovici. Pictura a fost realizata la 1699, azi fiind in cea mai mare parte distrusa. Se pastreaza icoane de valoare la tampla altarului. La 1911 s-a construit o biserica noua si o casa cu 7 incaperi pentru calugari. Hramul acestei biserici este Adormirea prea curatei Vergura Maria sarbatorita la 15 august al fiecarui an.

Construită după Primul Război Mondial doar pentru a transporta lemnul, Mocăniţa încă este folosită – în mod surprinzător – în scopul original. În zilele noastre, în ciuda vârstei sale înaintate, locomotivei cu aburi i s-a mai dat o sarcină: aceea de a transporta turiştii.

Faimos pentru crucile mormintelor viu colorate, picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective.

Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de majoritatea culturilor popoarelor, care consideră moartea ca un eveniment foarte solemn. Uneori, caracterul aparte a acestui cimitir a fost pusă în legătură cu cultura dacilor, a căror filosofie era bazată pe nemurire și pe considerația că moartea era un motiv de bucurie, persoana respectivă ajungând într-o altă viață, mai bună.

Cimitirul își are originea în câteva cruci sculptate de Stan Ioan Pătraș. Astfel, în 1935, Pătraș a sculptat primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică.

Situaţi la est de râul Vişeu şi în partea nord-estică a Ţării Maramureşului, Munţii Maramureşului fac parte din Munţii Carpaţi şi sunt formaţi doar dintr-un şir principal, care merge dinspre nord-vest spre sud-est.

Aceştia formează o barieră naturală între Maramureş şi Bucovina, la est, şi se extind departe, în Ucraina. Aceştia au aproape 100 km lungime, cu o suprafaţă totală de aproape 1,500 km pătraţi. Cel mai înalt vârf este Vârful Farcău (1,957 m).

Inima Ţării Maramureşului este cu siguranţă Sighetu Marmaţiei, cunoscută local sub numele de Sighet. Oraşul se află chiar lângă graniţa cu Ucraina, la confluenţa râurilor Iza şi Tisa.

Printre principalele atracţii din Sighet, se află Muzeul Maramureşului Sighetu Marmaţiei, Muzeul Etnografic, Muzeul de Istorie şi Arheologie şi Muzeul de Ştiinţe Naturale. Merită vizitate şi Casa Memorială a lui Elie Wiesel – Muzeul Comunităţii Evreieşti.

Lângă centru se află Monumentul Holocaustului, construit în memoria a aproape 38,000 de evrei din Maramureş, ucişi de către tabere de concentrare naziste. Un alt monument memorial pentru cei ucişi la Auschwitz e Monumentul Săpunului, aflat în cimitirul evreiesc. Sinagoga, construită în 1885, într-un stil eclectic moresc, este singura sinagogă, dintre cele 8 ale oraşului, care încă mai este folosită.

Încă din 1968, pe 27 decembrie, în fiecare an, se ţine un carnaval de iarnă în Sighet. Inima carnavalului o constituie parada: sute de oameni mascaţi şi costumaţi, căruţe trase de cai în care se cântă colinde, urături (urări de bine pentru anul următor) şi interpretarea pieselor tradiţionale de iarnă: Capra, Ursul şi Viflaimul.

Ianuarie

- Anul Nou: De pe 31 decembrie până pe 6 ianuarie este perioada în care se strigă urăturile. Pline de umor sunt jocurile numite Capra şi Ursu, în care oameni mascaţi dansează şi strigă versuri comice.

- Festivalul de Colinde, Datini şi Obiceiuri de Iarnă la Ucrainieni – Sighetu Marmaţiei.

Martie

- Serbările Zăpezii – Borşa: De obicei, acestea au loc în primul week-end din martie; spectacole pe zăpadă, sporturi de iarnă, dans şi voie bună.

- Serbarea lenker-ului – Cavnic: Un week-end la începutul lunii martie este dedicat concursurilor desfăşurate pe tema sporturilor de iarnă, muzicii şi dansului.

Aprilie

- Udătoriul – Şurdeşti: Ritual agrar vechi, care sărbătoreşte cel mai muncitor sătean (udătoriu’), a cărui selecţie este strictă: împreună cu alţi săteni muncitori, el este observat multă vreme de către un juriu format din bătrâni, înainte de a fi selecţionat.

- Câte flori pe Iza-n sus – Dragomireşti: Festival popular, în prima duminică de după Paşte, cu dansuri, cântece şi costume populare.

Mai

- Tânjaua de pe Mara – Hoteni. Festival de obiceiuri agrare, din satele Hoteni, Sat Şugatag şi Hărniceşti. Întreaga comunitate, purtând costume populare, se adună pentru a-l sărbători pe cel mai harnic bărbat, cel care şi-a desţelenit prima dată ogorul. El este aşezat pe o tileguţă, acoperită cu covoare din lână colorate şi trasă de mai mulţi tineri. Perechi de tineri cară cele 12 tânje (de obicei, acesta e numărul), decorate cu rămurele, flori, prosoape albe şi panglici colorate.

- Armonii de primăvară – Vişeul de Sus: Festival popular şi de literatură, cu o tradiţie de aproape 30 de ani.

- Obiceiuri de primăvară la ucrainieni – Crasna Vişeului, Bistra, Valea Vişeului.

- Ruptul Sterpelor, numit şi Sâmbra oilor: Veche tradiţie, prezentă în toate satele din Maramureş. La începutul lui mai, oile sunt grupate în turme şi trimise la stână în munţi, pentru toată vara. Oile fertile sunt separate de cele sterpe ; laptele este cântărit pentru a se stabili cantitatea produselor zilnice care trebuie dată proprietarilor. De aceea această tradiţie se mai numeşte Mulsul măsurii sau Măsurişul laptelui.

Iunie

- Jocul Bărbătesc – Petrova: Dansuri tradiţionale pentru bărbaţi, un concurs pentru toboşari, muzică populară şi costume.

- Serbările Lăpuşului – Târgu Lăpuş: Unul din cele mai importante festivaluri folclorice din Ţara Lăpuşului: concursuri, artă populară, concerte.

- Nu vă uitaţi că-s micuţ – Budeşti: Concurs folcloric pentru ansamblurile pentru copii care concură în dansuri şi cântece.

- Festivalul Gulaşului – Ocna Şugatag: Sărbătoare a comunităţii ungare şi a mâncării lor tradiţionale: gulaşul, precum şi concurs de gătit.

Serbările Vişeului – Vişeu de Sus: Evenimente folclorice şi culturale.

- Serbările Chioarului – Şomcuta Mare: Paradă de costume tradiţionale, muzică populară şi dans.

- Jocul vălenarilor – Văleni: Muzică, dans şi costume tradiţionale.

- Sărbătoarea cositului şi a plăcintelor – Mesteacăn: Femeile din satul Mesteacăn concură în gătitul plăcintelor creţe şi în făcut căpiţe de fân.

- Sânziene: Pe 24 iunie se celebrează solstiţiul de vară.

- Hramul Mănăstirii Bârsana – Bârsana: Pe 30 iunie, de Soborul Sfinţilor Apostoli, are loc un pelerinaj la Mănăstirea Bârsana.

- Serbările Cavnicului – Cavnic: In luna august au loc concerte în aer liber, concursuri.

Fie ca vin la schi sau pentru a petrece alaturi de prieteni, toti apreciaza bucataria locala. Preparatele de baza raman totusi cele din carne de porc. Nu se stie de ce, dar chiar de ziua blandului Sfant Ignat, satenii sacrifica cate un purcel in fiecare gospodarie - traditie care se respect de generatii. De dupa portile de lemn sculptate de mesterii din Maramures te intampina tot soiul de arome. Carnea se frige in tigai imense, se prajesc jumarile, se face si ciorba acra din carne moale, se amesteca in cazanele cu fasole, se trag carnatii is sfori lungi si se freaca soriciul cu sare grunjoasa. Slanina este taiata mestesugit in "table" lungi si groase care se vor lasa la afumat langa sirurile de carnati si muschi. Bucatele se vor taia marunt si vor fi servite oaspetilor, langa paine proaspat scoasa de la cuptor, cu ceapa rosie sau alba. Satenii deschid masa cu un paharele de palinca sau horinca. Bautura foarte tare care se prepara doar din fructe.